Watchmen Nee

Watchman Nee a devenit creştin în China continentală în 1920, la vârsta de şaptesprezece ani şi a început să scrie în acelaşi an. De-a lungul celor aproape treizeci de ani ai slujirii sale, Watchman Nee a fost manifestat în mod clar ca un dar unic făcut de Domnul Trupului Său pentru mişcarea Sa din această epocă. În 1952, el a fost întemniţat pentru credinţa sa; a rămas în închisoare până la moartea sa în 1972. Cuvintele Sale rămân o bogată sursă de revelaţie spirituală pentru creştinii din toată lumea.

„Cristos este Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru răscumpărarea păcătoşilor şi a înviat după trei zile. Acesta este cel mai măreţ adevăr din univers. Mor din cauza credinţei mele în Cristos.“

Watchman Nee

VIAŢA ŞI SLUJIREA LUI WATCHMAN NEE

Lucrarea de mântuire dinamică a lui Dumnezeu

Începând din secolul al şaisprezecelea, misionarii protestanţi au mers în China pentru evanghelie, dar în anii de început al secolului XX, după ani de zile de osteneală şi rugăciune plină de credincioşie, mişcarea Domnului din China a început să avanseze în mod dramatic, după martirizarea a mulţi creştini în Răscoala Boxerilor. În anii ‘20, mulţi credincioşi care au fost ridicaţi de Domnul dintre elevii de liceu şi studenţii de facultate din toată China, au devenit folositori în răspândirea evangheliei. Dintre aceşti studenţi, Nee Shu-tsu (Watchman Nee) a fost chemat şi echipat de Domnul pentru lucrarea Sa.

Nee Shu-tsu, al cărui nume englezesc era Henry Nee, s-a născut din părinţi creştini de a doua generaţie, în Foochow, China, în 1903. Bunicul său din partea tatălui a studiat la Colegiul Congregaţionist American din Foochow şi a devenit primul pastor chinez dintre congregaţioniştii din provincia nordică Fukien. Nee Shu-tsu a fost consacrat Domnului înainte de naşterea sa. Dorind să aibă un fiu, mama lui s-a rugat Domnului, spunând: „Dacă voi avea un băiat, Ţi-l voi oferi Ţie.“ Domnul a răspuns rugăciunii ei cu naşterea unui fiu. Mai târziu, tatăl său l-a făcut să înţeleagă importanţa acestui lucru, spunând: „Înainte de a te naşte, mama ta a promis să te ofere Domnului.“

Nee Shu-tsu era excepţional de inteligent. De la intrarea sa în şcoala elementară până la absolvirea Colegiului Trinitarian Anglican din Foochow, el a fost primul atât din clasa lui, cât şi din şcoala lui. Având multe vise şi planuri măreţe pentru viitorul său, el ar fi putut să devină un mare succes în lume. În 1920, la vârsta de şaptesprezece ani şi după o luptă considerabilă, Nee Shu-tsu a fost mântuit în mod dinamic în timp ce se afla în liceu. În momentul mântuirii sale, planurile sale de viitor au fost abandonate în întregime. El a depus mărturie: „Din seara în care am fost mântuit, am început să trăiesc o nouă viaţă, pentru că viaţa Dumnezeului etern intrase în mine.“ Mai târziu, când a fost chemat de Domnul pentru a duce la îndeplinire însărcinarea Sa, el a adoptat numele englezesc Watchman şi numele chinezesc To-sheng, care înseamnă „sunetul clopoţelului unui străjer“, deoarece s-a considerat un străjer, ridicat pentru a face să răsune o chemare de avertisment în noaptea întunecată.

Echiparea şi instruirea

Watchman Nee nu a urmat şcoli teologice sau institute biblice. Bogăţia cunoştinţelor sale cu privire la scopul lui Dumnezeu, Cristos, Duhul şi biserica a fost obţinută prin studierea Bibliei, prin citirea cărţilor spirituale, precum şi prin urmărirea lucrurilor spirituale. Watchman Nee a primit revelaţie prin studiul său sârguincios al Cuvântului. Multe din practicile sale sunt incluse în cartea sa Cum să studiem Biblia. De asemenea, el a citit cărţile spirituale ale multor servitori ai Domnului de-a lungul istoriei bisericii. În zilele de început ale slujbei sale, el cheltuia o treime din venitul său pentru nevoile sale personale, o treime pentru a-i ajuta pe alţii, iar treimea rămasă pentru cărţi spirituale. El a dobândit o colecţie de mai mult de trei mii dintre cele mai bune cărţi creştine, printre care aproape toate scrierile creştine clasice începând din primul secol. El avea o abilitate fenomenală de a selecta, a înţelege, a discerne şi a memora materialul relevant şi putea să înţeleagă şi să reţină cu rapiditate punctele principale dintr-o carte. Astfel, el a putut spicui din aceste cărţi adevărurile scripturale importante şi principiile spirituale pe care Domnul le-a făcut cunoscute de-a lungul istoriei bisericii, şi de asemenea le-a putut încorpora în viaţa sa creştină şi experimentarea de către el a vieţii de biserică. Watchman Nee a primit multă iluminare şi ajutor de la următorii scriitori creştini în legătură cu punctele principale ale adevărului:

La începutul vieţii sale creştine, el a primit de asemenea multă edificare şi perfecţionare spirituală de la Margaret E. Barber, o misionară anglicană în China. În primul rând, prin părtăşia cu ea, Watchman Nee şi-a dat seama că faptul de a fi creştin ţine în întregime de cunoaşterea şi experimentarea vieţii divine a lui Dumnezeu în Cristos. Prin păstorirea ei, el a învăţat să acorde mai multă atenţie operării vieţii divine dinăuntrul său decât simplei lucrări exterioare (Fil. 2:13).

Revelaţia şi trăirea

Watchman Nee a primit o abundenţă de revelaţie din Cuvânt; el a văzut cu adevărat conţinutul revelaţiei divine. Miezul revelaţiei pe care a primit-o a implicat trăirea unei vieţi crucificate şi a unei vieţi înviate pentru viaţa de biserică. Experimentarea morţii şi învierii lui Cristos de către credincioşi este temelia şi standardul unei vieţi creştine normale, iar rezultatul trăirii unei vieţi creştine normale este biserica în calitate de Trup al lui Cristos, care are atât o expresie universală, cât şi una locală. Watchman Nee şi-a dat seama că noi, în calitate de credincioşi, am fost crucificaţi împreună cu Cristos, precum şi că experienţa creştină normală implică trăirea lui Cristos în noi, prin experimentarea de către noi a purtării crucii în situaţiile noastre omeneşti practice (Gal. 2:20). Multe dintre experienţele care l-au adus pe Watchman Nee la conştientizarea acestui adevăr, sunt prezentate în cartea sa Zdrobirea omului exterior şi eliberarea duhului.

Chiar de la începutul slujbei lui Watchman Nee, Domnul a aranjat situaţiile sale ca pe nişte ocazii prin care el să-şi renege viaţa-suflet şi viaţa naturală, pentru a experimenta viaţa de înviere a lui Cristos. Watchman Nee a văzut că noi, în calitate de credincioşi, nu doar am murit împreună cu Cristos, ci am şi fost sculaţi împreună cu El (Rom. 6:4-5, 8). Prin experimentarea vieţii de înviere a Cristosului locuitor în interior, Watchman Nee a putut să poarte crucea şi să participe în părtăşia suferinţelor Sale, fiind conformat morţii Sale (Fil. 3:10). În viaţa de înviere a lui Cristos, el a fost întărit să abandoneze lumea, să-şi părăsească viitorul, precum şi să-şi renege sinele pentru a fi eliberat de păcat şi pentru a-l birui pe Satan. În viaţa de înviere a lui Cristos, el de asemenea L-a servit pe Domnul, a lucrat pentru El şi a dus la îndeplinire însărcinarea Sa. Contemporanii lui Watchman Nee au depus mărturie că, în servirea Domnului, el şi-a respins în întregime tăria naturală. El s-a temut de amestecul vieţii sale naturale în lucrarea Domnului. Atunci când ţinea mesaje, când îi contacta pe oameni, când scria articole, când coresponda cu credincioşii, ca şi atunci când avea grijă de lucruri mărunte, el se străduia să trăiască conform vieţii de înviere a lui Cristos. Având o asemenea trăire ca constituţie a sa, el a fost capabil să treacă prin întemniţarea sa îndelungată şi martirajul final.

De asemenea, Watchman Nee a văzut că biserica în calitate de Trup al lui Cristos este pur şi simplu lărgirea, extinderea şi expresia Cristosului înviat. Viziunea sa cu privire la biserică în calitate de Trup al lui Cristos în înviere a fost foarte avansată. Slujba sa cu privire la Cristosul crucificat şi înviat a fost o isprăvnicie a harului care L-a împărţit pe Cristosul înviat întru credincioşi, pentru zidirea Trupului Său. El a văzut atât aspectul universal al Trupului, care este detaliat în cartea Biserica glorioasă, cât şi expresia locală a Trupului, care este prezentată în cărţile Viaţa de adunare, Viaţa bisericii creştine normale şi Cuvântări suplimentare asupra vieţii de biserică.

Suferinţele

Watchman Nee a văzut o viziune incontestabilă şi a primit o însărcinare specifică de la Domnul cu privire la biserică şi a suferit mult din cauza credincioşiei sale, suferinţa sa constând din respingere, opoziţie şi condamnare. Cu toate acestea, el a fost gata să plătească preţul urmării Domnului, chiar până la punctul costului vieţii sale. Revelaţia sa profundă, combinată cu suferinţele sale, a rezultat într-o slujbă bogată a vieţii.

Watchman Nee a îndurat multă suferinţă de dragul slujbei noutestamentale. Datorită absolutismului său în urmarea Domnului şi credincioşiei sale în împlinirea însărcinării Domnului, el a suferit în mod frecvent abuzuri precum şi vitregii întreaga sa viaţă. În timp ce lupta bătălia pentru mişcarea Domnului, el se afla sub un atac constant din partea inamicului lui Dumnezeu, Satan. În acelaşi timp, el de asemenea se afla sub mâna suverană a lui Dumnezeu. El a recunoscut aranjamentele suverane ale lui Dumnezeu din mediul său nu doar ca pe „un ghimpe în carne“ care i-a fost alocat în mod divin, ci, mai important, ca pe un mijloc prin care Dumnezeu să-l poată trata. Atât prin atacurile lui Satan, cât şi prin tratările pline de credincioşie ale lui Dumnezeu prin mediu său, Watchman Nee a trăit o viaţă a suferinţei. Majoritatea suferinţelor sale au provenit din cinci surse: sărăcia, sănătatea precară, opoziţia denominaţională, fraţii şi surorile din bisericile locale care au făcut opinie separată, precum şi întemniţarea.

În anii de început ai slujbei lui Watchman Nee, situaţia economică din China era lipsită de orice speranţă. Cu toate acestea, el a trăit în mod pur şi singular prin credinţa în Dumnezeu, nu doar pentru trăirea sa, ci şi pentru fiecare aspect al lucrării Domnului. Astfel, el a refuzat cu statornicie să fie angajat al vreunei persoane sau organizaţii. În zilele de început ale slujirii sale din Shanghai, au existat perioade în care el nu avea decât o mică pâine de mâncat pentru acea zi.

De asemenea, Watchman Nee a fost asaltat frecvent de boli grave. În timpul primilor unsprezece ani ai slujbei sale, începând din 1922, el a suferit singur, neavând o soţie care să-l susţină. În timpul acestei perioade s-a îmbolnăvit şi a suferit de tuberculoză timp de câţiva ani. Cu toate acestea, în 1934, la vârsta de treizeci de ani, Watchman Nee s-a căsătorit cu un adevărat „ajutor potrivit“, Charity Chang. În anii de mai târziu, el de asemenea a fost lovit atât de o dereglare cronică a stomacului, cât şi de anghină pectorală, o boală gravă de inimă. Nu a fost niciodată vindecat de boala de inimă; astfel, slujba sa a fost susţinută de viaţa de înviere, nu de tăria sa fizică.

Poziţia sa fermă pentru unitatea Trupului lui Cristos a fost o mărturie împotriva diviziunilor create de practicile denominaţionale. Drept rezultat, de multe ori el a fost criticat şi a suferit opoziţie. A fost subiectul frecvent al zvonurilor false, iar reprezentările greşite ale slujbei sale erau atât de puternice, încât o dată a reacţionat la ele, spunând: „Pe acel Watchman Nee descris de ei, l-aş condamna şi eu.“

Un număr de fraţi şi surori care se întruneau cu bisericile locale au devenit o altă sursă de suferinţă pentru Watchman Nee prin disensiunea, imaturitatea şi ambiţia lor. La doi ani după ce viaţa de biserică a început să fie practicată în oraşul natal al lui Watchman Nee, în 1922, el a fost chiar „excomunicat“ temporar de către unii dintre conlucrătorii săi, deoarece a protestat împotriva ordinării unora dintre conlucrătorii de frunte de către un misionar denominaţional. Deşi cei mai mulţi dintre credincioşii care se întruneau cu ei au fost de partea lui Watchman Nee, Domnul nu i-a permis să facă nimic pentru a se apăra. Acest lucru a fost o suferinţă profundă pentru omul său natural.

După ocuparea Chinei, Watchman Nee a fost arestat în martie 1952 pentru evanghelie. Pe nedrept el a fost condamnat, judecat şi în anul 1956 a primit sentinţa de cincisprezece ani de întemniţare. A murit în închisoare pe 30 mai 1972.

Watchman Nee a fost un om al durerilor şi al suferinţei. El a suferit mult de-a lungul întregii sale istorii pe urmele Mielului. Dar prin aceste suferinţe, el a învăţat multe lecţii în ceea ce priveşte încrederea în Domnul; de asemenea, suferinţele sale i-au fost de folos prin faptul că i-au tratat carnea, sinele, sufletul şi viaţa naturală. Datorită ascultării sale de aceste tratări, el a făcut mai mult decât să transmită doar nişte învăţături şi doctrine; mesajele sale au conţinut realitatea pe care a dobândit-o prin suferinţele sale. Experienţa pe care a câştigat-o prin suferinţa sa a servit ca un ajutor nemăsurat pentru toţi cei aflaţi sub slujba sa şi de asemenea a devenit o moştenire bogată pentru Trupul lui Cristos, o moştenire dobândită prin plătirea unui preţ, chiar a preţului suprem.

De asemenea, suferinţele lui Watchman Nee l-au făcut capabil să primească mai multă revelaţie de la Domnul prin Scripturi. Watchman Nee a fost purificat, tratat, zdrobit şi constituit de către Duhul Sfânt cu viaţa divină prin suferinţele sale. Prin asemenea experimentări ale lui Cristos în interiorul suferinţelor sale, el, la fel ca Pavel, a fost pregătit şi poziţionat să primească revelaţia Domnului.

Mijloacele slujbei

Slujba bogată a lui Watchman Nee a fost atât rezultatul revelaţiei, cât şi al suferinţei. El şi-a dus la îndeplinire slujba prin predicarea evangheliei, prin învăţarea Bibliei, prin călătorii, prin contactarea oamenilor, prin corespondenţa cu oamenii, prin ţinerea de conferinţe, prin organizarea de instruiri, precum şi prin producerea de publicaţii. Watchman Nee nu doar a vorbit frecvent, atât în privat, cât şi în public, ci a fost şi un scriitor prolific. Printre publicaţiile sale s-au numărat tractate evanghelice, periodice, articole, scrisori, cărţi, imnuri, precum şi o diagramă cu profeţii biblice. Scrierile sale sunt conţinute într-un set de şaizeci şi două de volume, intitulat Colecţia lucrărilor lui Watchman Nee, care acoperă perioada începând de la prima sa publicaţie în 1922 până la vorbirea sa finală, consemnată în 1950.

Relaţia cu conlucrătorii săi

Watchman Nee L-a servit pe Domnul împreună cu alţii, printre care şi Witness Lee, conlucrătorul său apropiat. Witness Lee a fost crescut ca un membru al Batipştilor Sudici şi a fost mântuit în 1925, la vârsta de nouăsprezece ani. În căutarea sa de a cunoaşte Biblia, Witness Lee a ajuns să privească articolele şi publicaţiile lui Watchman Nee ca fiind cele mai exacte în prezentarea adevărului conţinut în Biblie. Atunci când a început să corespondeze cu Watchman Nee, el a fost surprins să afle că cineva cu doar doi ani mai în vârstă decât el era un creştin atât de matur. În 1932, Witness Lee l-a invitat pe Watchman Nee la Chefoo, iar cei doi au avut primul lor contact personal. În timpul pe care l-au petrecut împreună, accentul lui Watchman Nee pe experimentarea vieţii divine mai mult decât pe simpla cunoaştere a Bibliei, a făcut ca părtăşia lui Witness Lee cu Domnul să se adâncească şi să devină mai intimă. În acelaşi an, credincioşii au început să se întrunească acasă la Witness Lee, iar în anul următor această întrunire era prosperă. Având în vedere nevoile bisericii, ambii bărbaţi au avut încredinţarea că Domnul doreşte ca Witness Lee să-L servească pe El cu timp integral, iar atunci când Watchman Nee l-a îndemnat să servească cu timp integral, Witness Lee a considerat cuvântul său ca pe confirmarea călăuzirii Domnului şi a început să servească împreună cu Watchman Nee, sub perfecţionarea şi părtăşia sa. Watchman Nee l-a perfecţionat şi l-a testat pe Witness Lee, pregătindu-l să poarte mai multă responsabilitate. Dându-şi seama că lucrarea Domnului din China, care a început în Shanghai prin Watchman Nee, trebuie să fie una singură, Witness Lee a renunţat la lucrarea sa din China de Nord şi s-a mutat la Shanghai în 1934, pentru a lucra mai îndeaproape împreună cu Watchman Nee. Ei s-au ostenit, au suferit, au răspândit lucrarea, au primit revelaţie şi împreună, au adus în scenă treziri. Fratele Lee a editat publicaţia lui Watchman Nee, Creştinul, începând din 1934 până în 1940, servind în Salonul Cărţii Evangheliei din Shanghai, care a fost întemeiat de Watchman Nee, şi a fost cavalerul de onoare al lui Watchman Nee la nunta sa.

Nesigur în legătură cu soarta mişcării Domnului din China de după prăbuşirea guvernului naţionalist din 1949, Watchman Nee l-a trimis pe Witness Lee şi pe alţi câţiva în Taiwan în 1949, pentru a continua lucrarea acolo. Ultimul contact dintre Watchman Nee şi Witness Lee a avut loc în Hong Kong, în martie 1950, la douăzeci şi cinci de ani după ce Witness Lee l-a cunoscut prima oară pe Watchman Nee. În acea perioadă, cei doi au avut părtăşie prelungită despre întoarcerea lui Watchman Nee pe continent. El i-a spus lui Witness Lee: „Ce să facem cu atât de multe biserici de pe continent? Trebuie să mă întorc să am grijă de ele şi să le susţin pentru mărturia Domnului.“

Martirajul

Watchman Nee a fost călăuzit de Domnul să rămână în China continentală şi să-şi sacrifice viaţa pentru lucrarea Domnului de acolo. În această privinţă, el a fost la fel ca apostolul Pavel în Fapte 20:24, care a spus: „Nu-mi consider viaţa ca având vreo valoare, ca şi cum ar fi preţioasă pentru mine însumi, pentru ca să-mi pot termina alergarea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus.“ Cu privire la decizia lui Watchman Nee, fratele Hsu Jin-chin a depus următoarea mărturie:

Înainte ca fratele Nee să fi părăsit Hong Kong-ul, fratele Lee l-a sfătuit de multe ori să nu se întoarcă pe continent. Dar fratele Nee a spus: „Dacă o mamă îşi descoperă casa în flăcări, iar ea însăşi este afară cu rufele, ce-ar face? Cu toate că este conştientă de pericol, nu s-ar grăbi ea să intre în casă? Deşi ştiu că întoarcerea mea este presărată cu pericole, ştiu că mulţi fraţi şi surori sunt încă înăuntru. Cum aş putea să nu mă întorc?“

Watchman Nee a fost arestat în martie 1952 din cauza credinţei sale mărturisite în Cristos, precum şi din cauza calităţii sale de conducător printre bisericile locale. El a fost pe nedrept condamnat, judecat şi a primit sentinţa de cincisprezece ani de închisoare, în anul 1956. În acea perioadă, doar soţia sa a primit permisiunea să-l viziteze. Deşi nu avem nicio posibilitate să cunoaştem ce a experimentat el din Domnul în timpul lungii sale întemniţări, ultimele sale opt scrisori conţin indicii despre suferinţa, simţământul şi speranţa sa din timpul detenţiei sale. Deşi cenzorii închisorii nu i-au permis să menţioneze numele Domnului în scrisorile sale, în ultima sa scrisoare, scrisă în ziua morţii sale, el a făcut aluzie la bucuria sa în Domnul: „În boala mea, am rămas plin de bucurie în inimă.“ Watchman Nee practica cuvântul apostolului Pavel, care a spus în Filipeni 4:4: „Veseliţi-vă în Domnul mereu.“ El a murit în detenţie pe data de 30 mai 1972. Omeneşte vorbind, el a murit în suferinţă şi umilinţă. Nici măcar o singură rudă sau vreun frate sau soră în Domnul n-a fost cu el. N-a existat niciun fel de înştiinţare potrivită despre moartea sa şi nicio înmormântare. A fost incinerat pe data de 1 iunie 1972. Deoarece soţia sa murise cu şase luni mai devreme, sora ei cea mai mare a fost informată despre moartea şi incinerarea sa. Ea i-a recuperat cenuşa, care a fost îngropată alături de cea a soţiei sale, în oraşul său natal din Kwanchao din comitatul Haining, provincia Chekiang. În mai 1989, cenuşa lui Watchman Nee şi a soţiei sale a fost transferată şi îngropată în „Cimitirul Creştin“ din Shiangshan, în oraşul Soochow, provincia Kiangsu.

Cele de mai jos sunt o relatare din partea fiicei de nepot a lui Watchman Nee, care a însoţit-o pe sora doamnei Nee la lagărul de muncă în agricultură, pentru a-i ridica cenuşa:

În iunie 1972, am primit o înştiinţare de la lagărul de muncă din agricultură, precum că stră-unchiul meu a murit. Stră-mătuşa mea cea mai mare şi cu mine ne-am dus în mare grabă la lagărul de muncă. Dar când am ajuns acolo, am aflat că el deja fusese incinerat. Am putut să-i vedem doar cenuşa […]. Înainte de plecarea sa în eternitate, el a lăsat sub perna sa un petec de hârtie care avea câteva rânduri scrise cu litere mari, de o mână tremurândă. El a vrut să depună mărturie despre adevărul pe care l-a avut chiar până la moartea sa, împreună cu experienţa sa de-o viaţă întreagă. Acel adevăr este — „Cristos este Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru răscumpărarea păcătoşilor şi a înviat după trei zile. Acesta este cel mai mare adevăr din univers. Mor din pricina credinţei mele în Cristos. Watchman Nee.“ Atunci când ofiţerul de la lagăr ne-a arătat această hârtie, m-am rugat ca Domnul să mă lase s-o învăţ pe de rost repede […].

Stră-unchiul meu murise. El a fost credincios până la moarte. Cu o coroană pătată de sânge, el s-a dus să fie împreună cu Domnul. Deşi Dumnezeu nu i-a împlinit ultima dorinţă, aceea de a ieşi în libertate în viaţă şi să se alăture soţiei sale, Domnul a pregătit ceva chiar mai bun — ei au fost reuniţi în faţa Domnului.

În timpul întemniţării lui Watchman Nee, el a fost limitat, dar slujba sa n-a fost legată (2 Tim. 2:9). Prin suveranitatea Domnului, slujba sa s-a răspândit în întreaga lume ca o resursă bogată de viaţă pentru toţi creştinii căutători.

Povara sa supremă a fost răspândirea şi zidirea bisericii în calitate de casă a lui Dumnezeu, de tabernacul al lui Dumnezeu. Deşi propriul său tabernacul pământesc (trupul fizic) a fost doborât, clădirea lui Dumnezeu obţinută prin slujba sa rămâne şi încă creşte şi se răspândeşte pe întregul pământ. Atunci când Watchman Nee a fost arestat în 1952, aproximativ patru sute de biserici locale fuseseră ridicate în China. În plus, peste treizeci de biserici locale au fost ridicate în Filipine, Singapore, Malaezia, Tailanda şi Indonezia. Astăzi, pe pământ există peste două mii trei sute de biserici locale datorită slujbei bogate şi pline de credincioşie a lui Watchman Nee.

Povara şi însărcinarea